Istoria românească

Proiectul Istoria românească în străinătate: bibliografia istoriei româneşti în limbi de circulaţie occidentale (1700-2010) [Romanian History Abroad: the Bibliography of the Romanian History in Western Languages (1700-2010)] este un proiect de cercetare istorică construit pe două axe: bibliografică şi istoriografică.

Premisa de la care se porneşte este raportarea în mod constant a istoriografiei române la Occident, la cultura şi scrisul istoric occidentale. Raportarea metodologică şi tematică a istoriografiei româneşti la cea occidentală reprezintă doar un aspect al problemei. Celălalt, la fel de important, este modul în care istoriografia românească se face cunoscută în Occident, iar acest lucru înseamnă, deoarece limba română nu este limbă de circulaţie internaţională la îndemâna oricui, lucrările apărute în limbi de circulaţie. Lucrările de istorie scrise în asemenea limbi sunt cele care fac din istoriografia românească nu doar un receptor al realizărilor occidentale, ci şi un furnizor de discurs şi “valoare”, sunt cele care fac din istoriografia românească un partener într-un schimb intelectual. Pentru cercetătorii străini necunoscători de limba română, istoriografia românească este cea oglindită de lucrările scrise în limbile la care aceştia au acces. Acest fapt face ca lucrările de istorie scrise în limbile occidentale de circulaţie internaţională să fie nu doar o parte a istoriografiei româneşti în general, ci poarta prin care cercetarea occidentală poate avea acces la cercetarea istorică românească. În aceste vremuri în care se pune acut problema racordării cercetării româneşti la cea occidentală, reconstituirea cantitativă şi analiza detaliată, în raport cu evoluţia istoriografiei occidentale, a scrisului istoric românesc în limbi occidentale de circulaţie internaţională ni se pare în mod deosebit oportună.

Acest proiect are în centrul atenţiei producţiile de istorie românească concepute de autori români şi străini şi publicate în limbile occidentale de circulaţie internaţională (engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă), în intervalul de timp 1700 – 2010. Acest interval a fost ales din mai multe raţiuni. Începutul intervalului se leagă de începuturile scrisului istoric modern, atât românesc, cât şi european în general, epoca fiind cunoscută drept una a conectării spaţiului răsăritean la cel apusean, respectiv a “descoperirii” spaţiului est-european de către cultura apuseană. Anul 2010 a fost ales pentru a duce cercetarea bibliografică şi analitică cât mai la zi.

O atenţie specială va fi acordată perioadei ultimelor două decenii. În primul rând, este o perioadă în care în România s-a produs o deschidere pe multiple planuri, de care istoriografia a beneficiat din plin. În acelaşi timp, oportunităţile au fost dublate de provocări, la care istoricii nu au răspuns întotdeauna într-un mod satisfăcător. Spre exemplu, se constată impactul redus al studiilor româneşti de istorie în mediul ştiinţific occidental, în condiţiile în care volumul producţiei istoriografice româneşti a crescut foarte mult ca număr de articole, respectiv ca citări/document. Aceeaşi bivalenţă oportunităţi – provocări se aplică şi istoriografiei străine care urmăreşte subiecte de istorie românească.

Proiectul îşi propune reconstituirea cantitativă a lucrărilor referitoare la istoria românilor apărute în limbi de circulaţie occidentale, sub forma unei baze de date care să servească drept instrument de lucru mai ales cercetătorilor străini interesaţi de acest domeniu. Proiectul îşi propune, de asemenea, analizarea acestei producţii în raport cu cea occidentală, intenţionând astfel să răspundă unor întrebări şi provocări cu care ştiinţa istorică românească s-a confruntat frecvent în decursul timpului: în ce măsură, în perioada de timp supusă analizei şi mai ales în ultimele decenii a existat o preocupare sistematică a istoricilor români de a publica în limbi de circulaţie internaţională, respectiv a istoricilor occidentali de a studia subiecte de istorie românească, dacă există constante care pot fi urmărite în perioade de timp mai îndelungate şi dacă există anumite momente în care aceste preocupări au fost mai intense decât în altele, raportul dintre temele şi metodologiile din istoriografia românească şi cele din istoriografia occidentală etc.

Prin obiectivele urmărite, cercetarea noastră intenţionează să nu se limiteze doar la aspectul scolastic, interesant mai ales pentru oamenii de ştiinţă, ci să aibă şi o finalitate practică, prin furnizarea răspunsurilor la unele dintre provocările cu care se confruntă cercetarea istorică românească actuală.

Obiective

Cercetareace urmează să fie desfăşurată în cadrul acestui proiect va urmări două direcţii principale, una cantitativă şi una analitică, care necesită îndeplinirea următoarelor obiective:

  1. Alcătuirea unei bibliografii a publicaţiilor de istorie românească scrise în limbi occidentale de circulaţie internaţională.
    Bibliografiape care o propune proiectul nostru are în vedere perioada de timp dintre anii 1700-2010. Echipa va urmări în instrumentele de lucru specifice lucrările publicate de autori români în limbile străine menţionate, precum şi lucrările autorilor străini despre subiecte de istorie românească.
    Nepropunem ca această bibliografie, concepută ca o veritabilă bază de date, să devină un instrument destinat în primul rând cercetătorilor străini interesaţi de studierea istoriei românilor, dar şi specialiştilor români interesaţi de publicaţiile în limbi occidentale de circulaţie internaţională referitoare la istoria românilor. Îndeplinirea acestui obiectiv presupune efortul migălos de a identifica şi extrage, din bazele de date existente (diverse bibliografii, baze de date internaţionale, cataloage de biblioteci, site-urile instituţiilor de cercetare etc.), a titlurilor în limbile la care ne referim. Folosirea a cât mai multe surse de aces fel este necesară din pricina volumului mare de lucrări de istorie, care face imposibilă identificarea acestora într-o singură bibliografie sau într-un singur catalog (nici măcar monumentala lucrare Bibliografia Istorică a României nu poate include exhaustiv toate acese lucrări).
    Înplus, prin prelucrarea datelor obţinute, vom reconstitui măsura în care aceste producţii sunt accesibile cercetătorilor străini (procentul lucrărilor disponibile în biblioteci şi baze de date străine, spre deosebire de cele cu circulaţie preponderent românească). Vom investiga, astfel, posibilitatea ca slaba receptare la nivel mondial a istoriografiei româneşti să se datoreze, pe lângă alţi factori, şi unor deficienţe de difuzare şi promovare.
  2. Analiza istoriografică a lucrărilor de istorie românească publicate de autori români şi străini în limbi occidentale de circulaţie internaţională.
    Pentrua obţine o imagine cât mai apropiată de realitate a poziţiei cercetării istorice româneşti faţă de cercetarea occidentală, este necesară o analiză amănunţită şi complexă, care va ţine cont de următoarele aspecte: evoluţia generală a istoriografiei româneşti şi a istoriografiilor occidentale, corelarea tendinţelor şi curentelor de idei din istoriografia românească cu cea occidentală, instituţiile care au avut şi au ca obiect de activitate cercetarea istorică, periodicele româneşti de specialitate care au publicat sau publică în limbi străine, periodicele occidentale care publică subiecte de istorie românească, epocile şi temele care au fost abordate cu predilecţie în lucrările apărute în limbi străine. Această analiză va avea permanent în vedere contextul politic, ideologic şi cultural în care au fost elaborate aceste producţii (anii critici din viaţa politică de după 1918, anii 1930-1940 – pericolul revizionist, regimul politic de după 1945 – sovietizarea şi publicarea în limba rusă, 1964-1971 – anii dezgheţului ideologic care au favorizat legăturile cu Occidentul, consecinţele căderii regimului comunist în 1989 etc.).
    Încadrul acestei analize, va fi acordată o atenţie specială producţiei istoriografice de după 1989 şi până în prezent. Concentrarea analizei asupra perioadei actuale ni se pare justificată de necesitatea identificării unor factori responsabili pentru slaba receptare a studiilor româneşti în comunitatea ştiinţifică internaţională, în condiţiile în care, totuşi, numărul acestora a crescut.
    Ipoteza noastră este că unul din factorii responsabili pentru această situaţie este decalajul istoriografiei româneşti faţă de cea occidentală în privinţa metodologiei, a ariilor de interes, a subiectelor abordate etc., fenomen semnalat în repetate rânduri de istoricii români. În cadrul analizei noastre, vom investiga posibilitatea ca anumite tematici, subiecte şi metode considerate inovatoare în mediul românesc să fie percepute drept depăşite, „epuizate”, prin urmare „neinteresante” în mediul ştiinţific occidental.

    Un alt aspect ce va fi investigat în cadrul acestei analize se referă la împrejurările care au contribuit la apariţia unor lucrări în limbi occidentale de circulaţie internaţională (curente istoriografice, contexte politice favorabile, politici instituţionale etc.). Pentru perioadele mai vechi avute în vedere, aceste informaţii vor fi obţinute prin analizarea biografiilor unora dintre autori. Pentru perioada de după 1989, aceste date vor fi colectate prin intermediul unui chestionar aplicat istoricilor care au publicat în asemenea limbi.

  3. Diseminarea rezultatelorAcestobiectiv a fost stabilit în acord cu necesitatea de a contribui la creşterea impactului cercetării istorice româneşti în mediul ştiinţific occidental. La finalul proiectului, după finalizarea bazei de date, vor fi folosite cât mai multe metode de a o pune la dispoziţia unui cât mai mare de cercetători, în primul rând străini. În plus, rezultatele cercetării vor fi difuzate în diverse moduri (elaborarea unui volum colectiv, articole de specialitate, participare la congrese internaţionale etc.).